Cuprins
Distribuie
Nu tot ce doare se vede
Există un tip de oboseală care nu se vindecă prin somn.
O simți în piept, în privire, în felul în care taci.
Este epuizarea sufletului – acel moment în care nu mai poți, dar nici nu mai vrei să explici de ce.
De multe ori ajung la mine oameni care spun:
„Nu mai am energie… dar nici nu știu de ce. Nu mi s-a întâmplat nimic grav.”
Și atunci începem împreună să înțelegem: nu tot ce doare se vede.
Ce este epuizarea emoțională
Epuizarea emoțională este atunci când ai oferit prea mult timp și energie către exterior, fără să te mai întorci spre tine.
Este rezultatul presiunii constante de a fi „bine”, de a reuși, de a răspunde așteptărilor tuturor.
Nu e o boală, ci un semnal.
Trupul și sufletul tău îți spun, în felul lor, că au nevoie de oprire.
Uneori, nu e nevoie să mergi mai departe.
E nevoie doar să te oprești și să respiri.
Semne subtile ale epuizării
Epuizarea nu apare brusc. Ea se instalează în tăcere.
- Nu te mai bucuri de lucrurile care altădată te inspirau.
- Dormi, dar dimineața te simți la fel de obosit.
- Devii iritat de detalii mărunte.
- Te izolezi, pentru că prezența celorlalți devine greu de purtat.
- Simți că orice efort – chiar și unul mic – e prea mult.
Uneori, epuizarea se ascunde în spatele zâmbetului.
Și poate părea că ai totul sub control, dar în interior simți un gol care nu se mai umple.
De ce nu recunoaștem epuizarea
Pentru că am fost învățați că a fi puternic înseamnă a nu arăta slăbiciune.
Pentru că „nu e momentul”, „nu e cazul să te plângi”, „trebuie să mergi mai departe”.
Dar în realitate, epuizarea nu e o dovadă de slăbiciune.
Este dovada că ai iubit mult, ai oferit mult și ai uitat să-ți lași ceva și ție.
Cum începe vindecarea
Nu prin perfecțiune. Ci prin prezență.
Încetinește ritmul.
Nu trebuie să faci nimic extraordinar.
Uneori, vindecarea e doar un ceai băut în liniște, fără vinovăție.
Învață să spui „nu”.
Spune-l cu blândețe, dar ferm.
Spune-l pentru a-ți proteja energia, nu din egoism.
Ascultă-ți trupul.
El vorbește înaintea cuvintelor – prin insomnie, dureri, neliniște.
Nu-l certa. Îl doare pentru că ai uitat de el.
Vorbește cu cineva.
Nu trebuie să porți totul singur.
A cere ajutor este un act de maturitate, nu de slăbiciune.
Să te oprești nu înseamnă că renunți.
Înseamnă că alegi să respiri înainte să te pierzi.
Despre reîntoarcerea la tine
Când sufletul obosește, nu cere soluții rapide.
Cere blândețe, tăcere și adevăr.
Cere să fii ascultat fără să fii judecat.
Epuizarea este, de fapt, o invitație.
Un mod în care viața îți spune:
„Întoarce-te acasă, la tine.”
Și acolo, între tăcerile tale, te așteaptă liniștea care n-a plecat niciodată.
Ai uitat doar s-o asculți.
Dacă simți că nu te mai recunoști, te asigur că nu e sfârșitul.
E doar o pauză – o poartă către o nouă formă de tine.
Când sufletul obosește, nu-l forța să alerge.
Ține-l în brațe până își aduce aminte că știe să zboare.
Dacă vrei să începem împreună acest proces de reconectare,
te aștept la cabinetul meu din Iași sau la unul dintre retreat-urile Armony.
Poate că e momentul să (re)înveți să te odihnești în tine.
Articole asemănătoare
